Pagina Pacientului

În această secțiune a website-ului nostru puteți găsi răspunsuri și sfaturi corecte, fundamentate științific, oferite de specialiști ai Societății Române de Endocrinologie la întrebări legate de cele mai frecvente afecțiuni endocrine.

Dacă nu găsiți informațiile căutate vă rugăm să ne scrieți la office@sre.ro.

ENDOCRINO-PEDIATRIE

Tratamentul hipotiroidiei congenitale este obligatoriu. Există variante care sunt tranzitorii, recomandându-se la vârsta de 2 ani o reevaluare. Dacă tratamentul este inițiat cât mai repede după naștere și menținut în doze adecvate, cu control hormonal bun, riscurile nu sunt diferite de copii născuți fără această boală. Consecințele hipotiroidiei congenitale netratate corect pot fi un anumit grad de retard în dezvoltarea neuro-psiho-motorie, o statură mai mică în comparație cu media pentru vârstă și sex. De aceea tratamentul trebuie luat corect, cu doze potrivite în funcție de greutate sau/și vârstă și este necesar un control periodic
indicat de medicul endocrinolog.

HIPOFIZA

Există trei posibilități de tratament în acromegalie: chirurgical, medicamentos și radioterapie antitumorală.

Tratamentul chirurgical este primul recomandat și urmărește îndepărtarea tumorii hipofizare prin nas, gură sau prin deschiderea cutiei craniene.Tratamentul medicamentos este indicat după intervenția chirurgicală dacă nu s-a îndepărtat toată tumoră și se mențin valorile crescute pentru hormonul de creștere și IGF1. Presupune injecții la intervale de timp variabile în funcție de tipul de preparat. La tratamentul injectabil se pot asocia tablete administrate zilnic sau de două ori pe săptămână.Radioterapia distruge tumora hipofizară dar și țesutul hipofizar sănătos din jurul tumorii. Efectele radioterapiei apar după luni-ani de la aplicare.

Indiferent de tipul de tratament pacientul cu acromegalie trebuie urmărit periodic (uneori toată viața) de specialistul endocrinolog.

OBEZITATE

Este recomandat doar ca adjuvant al tratamentului conservator. Candidați pentru tratamentul farmacologic sunt pacienții cu IMC>27 kg/mși una sau mai multe complicații ale obezității, eșec anterior al terapiei conservatoare sau recâștig al kilogramelor pierdute prin dietă și exercițiu fizic.

Agenții farmacologici aprobați în România pentru tratamentul obezității sunt Orlistatul (inhibitor al absorbției grăsimilor) și Naltrexona/Bupropion (actionează asupra acelor zone din creier care controlează aportul alimentar și plăcerea asociată consumului de alimente). Având în vedere efectele adverse ale acestor medicamente, decizia de inițiere a terapiei este luată de către medicul specialist doar atunci când beneficiile depășesc riscurile asociate. De menționat că eficacitatea lor este relativ scăzută iar tratamentul este unul de lungă durată.

În caz de eșec al mijloacelor terapeutice prezentate anterior se poate recurge la chirurgia bariatrică. Decizia intervenției chirurgicale trebuie luată de o echipă multidisciplinară, în centre cu experiență în domeniu, scopul fiind alegerea celei mai bune soluţii chirurgicale, scăderea ponderală, menţinerea unei greutăţi optime, precum și supravegherea evoluţiei pacientului pe termen lung. Stabilirea unor ținte realiste este o parte foarte importantă a procesului de evaluare. Este puțin probabil ca pacienții supuși intervenției chirurgicale să ajungă la greutatea ideală.

Candidați pentru chirurgia bariatrică sunt pacienții obezi cu IMC>40 kg/m2, sau cei cu un IMC 35-40 kg/mcu comorbidități: diabet, hipertensiune arterială,sindrom de apnee de somn,afectarea majoră a calității vieții, care nu au reușit sa scadă în greutate sau să își mențină pe termen lung greutatea corporală, în ciuda tratamentului non-chirurgical adecvat.

Contraindicațiile chirurgiei includ: absența unei perioade de tratament conservator, lipsa complianței; cauze secundare de obezitate; boli psihiatrice, depresie severă; abuzul de alcool/ dependența de droguri; risc chirurgical inacceptabil.

OSTEOPOROZA

Da, în prezent există numeroase dovezi pentru diferite tratamente eficiente în osteoporoză. Trebuie menționat că tratament nu însemană doar ce primește un pacient pe o rețetă compensată ci și modificări ale stilului de viață și o dietă corespunzătoare.
Exercițiul fizic Menținerea unui schelet sănătos se face cu min 1 oră pe zi de mers pe jos în ritm susținut. Există și posibilitatea creșterii rezistenței osului prin efort fizic dar necesită o intensitate mai mare și supraveghere specializată.
Alimentația: trebuie să fie variată, să nu conțină multă sare (adăugarea de sare în mâncare duce la piedere de calciu din oase), să conțină proteine și derivate de lapte sau alte alimente bogate în calciu
Suplimentele de calciu și vitamina D însoțesc aproape întotdeauna un tratament farmacologic în osteoporoză dar trebuie menținute cronic, pe termen lung, conform indicației medicului
Tratamentul farmacologic este de obicei pe termen de 3-5 ani cu posibilitatea de prelungire sau de reinițiere după o pauză. Trebuie menționat că osteoporoza este o boala cronică și necesită tratament practic toata viața, chiar dacă uneori , pentru o perioadă tratamentul poate consta în suplimente de vitamina D sau exercițiu fizic.

SUPRARENALA

Femeile gravide care suferă de insuficiență suprarenală primară sunt tratate cu terapia standard pe tot parcursul sarcinii. Uneori, datorită stărilor de vomă, hidrocortizonul va fi luat injectabil. În timpul nașterii, tratamentul este similar cu cel din cazul operațiilor. Doza de hidrocortizon este apoi redusă treptat până se ajunge la doza zilnică.

  • Glucocorticoizi pentru a compensa deficitul acestora şi pentru inhibarea secreţiei de ACTH:
  • La copii se recomandă administrarea per os a hidrocortizonului 10-25mg/kgc/zi, în 2 prize. Hidrocortizonul are efect mai redus decât dexametazona asupra creșterii. Administrarea seara, are efect foarte bun asupra frenării ACTH.
  • La adulți: dexametazonă 0,25 – 0,75 mg/zi, în 2 prize.
  • Mineralocorticoizi: fludrocortison 0,1 mg/zi în prezența hipotensiunii arteriale.
  • Antiandrogeni (cyproteron acetat) când supresia cu glucocorticoizi este insuficientă pentru a controla hiperandrogenismul și la pubertate pentru a preveni stoparea creşterii prin androgenii în exces..
  • Agonişti ai GnRH (triptorelin) pentru a prevenii pubertatea precoce şi nanismul sexual.
  • Malformaţiile genitale se corec­tează
  • În formele cu pierdere de sare: regim hipersodat.

Tratamentul primar pentru un feocromocitom este operația de îndepărtare a tumorii. Înainte de a vă supune unei intervenții chirurgicale, medicul dumneavoastră va prescrie medicamente specifice pentru tensiunea arterială care blochează acțiunile adrenalinei pentru a reduce riscul de a dezvolta tensiune arterială periculoasă în timpul intervenției chirurgicale. In majoritatea cazurilor, întreaga glandă suprarenală cu un feocromocitom este îndepărtată prin intervenție chirurgicală laparoscopică sau minim invazivă. Chirurgul dumneavoastră va face câteva incizii mici, prin care va introduce dispozitive asemănătoare celor de tip wand, echipate cu camere video și instrumente mici.

Preoperator veți lua probabil două medicamente timp de mai multe zile, care ajută la scăderea tensiunii arteriale înainte de operație. Aceste medicamente vor înlocui sau vor fi adăugate altor medicamente pentru tensiunea arterială pe care le luați. Alfa-blocantele mențin arterele și venele mai mici deschise și relaxate, îmbunătățind fluxul sanguin și scăzând tensiunea arterială. Blocantele alfa includ fenoxibenzamina (dibenzilină), doxazosin (Cardura) și prazosin (Minipress). Efectele secundare pot include bătăi neregulate ale inimii, amețeli, oboseală, probleme de vedere, disfuncții sexuale la bărbați și umflarea membrelor. În pregătirea pentru intervenție chirurgicală se adaugă beta-blocant la câteva zile după începerea blocării alfa. Beta-blocantele includ atenolol (Tenormin), metoprolol (Lopressor, Toprol-XL) și propranolol (Inderal, Innopran XL). Reacțiile adverse posibile includ oboseală, dureri gastrice, cefalee, amețeli, constipație, diaree, bătăi neregulate ale inimii, dificultăți de respirație și umflături la nivelul membrelor.

Dieta cu conținut ridicat de sare. Alfa și beta-blocanții lărgesc (diluează) vasele de sânge, determinând scăderea cantității de lichid din vasele de sânge. Acest lucru poate determina scăderi periculoase ale tensiunii arteriale în picioare. O dietă bogată în sare va atrage mai mult lichid în interiorul vaselor de sânge, împiedicând dezvoltarea tensiunii arteriale scăzute în timpul și după intervenția chirurgicală.

Cealalta glandă suprarenală, sănătoasă, realizează funcțiile efectuate în mod normal de două, iar tensiunea arterială revine, de regulă, la normal. Dacă o tumoare este canceroasă (malignă), eficacitatea intervenției chirurgicale se poate baza pe îndepărtarea tumorii și a tuturor țesuturilor canceroase. Cu toate acestea, chiar dacă toate țesuturile canceroase nu sunt îndepărtate, intervenția chirurgicală ar putea limita producția de hormoni și poate furniza un anumit control asupra tensiunii arteriale. Daca tumora a fost malignă s-ar putea să trebuiască să urmați cure de chimioterapie.

TIROIDA

Tiroidectomia totală îndepărtează în întregime glanda tiroidă și pacientul nu mai deține nici o sursă endogenă de hormoni tiroidieni. Se recomandă tratament cu levotiroxină (Euthyrox) toată viața. Preparatul se ia pe cale orală în doze progresiv crescânde. Dozele sunt stabilite de endocrinolog. Periodic se dozează hormonul TSH pentru a se vedea dacă dozele prescrise sunt adecvate.

Load More