Pagina Pacientului

Da, în prezent există numeroase dovezi pentru diferite tratamente eficiente în osteoporoză. Trebuie menționat că tratament nu însemană doar ce primește un pacient pe o rețetă compensată ci și modificări ale stilului de viață și o dietă corespunzătoare.
Exercițiul fizic Menținerea unui schelet sănătos se face cu min 1 oră pe zi de mers pe jos în ritm susținut. Există și posibilitatea creșterii rezistenței osului prin efort fizic dar necesită o intensitate mai mare și supraveghere specializată.
Alimentația: trebuie să fie variată, să nu conțină multă sare (adăugarea de sare în mâncare duce la piedere de calciu din oase), să conțină proteine și derivate de lapte sau alte alimente bogate în calciu
Suplimentele de calciu și vitamina D însoțesc aproape întotdeauna un tratament farmacologic în osteoporoză dar trebuie menținute cronic, pe termen lung, conform indicației medicului
Tratamentul farmacologic este de obicei pe termen de 3-5 ani cu posibilitatea de prelungire sau de reinițiere după o pauză. Trebuie menționat că osteoporoza este o boala cronică și necesită tratament practic toata viața, chiar dacă uneori , pentru o perioadă tratamentul poate consta în suplimente de vitamina D sau exercițiu fizic.

Hipercalcemia poate fi determinată de:

• hiperactivitatea glandelor paratiroide (situație numită Hiperparatiroidism).
• cancerul – unele forme de cancer sau dezvoltarea metastazelor,
• unele boli pulmonare cum ar fi sarcoidoza sau tuberculoza,
• unele afecțiuni genetice, cum ar fi Hipercalcemia hipocalciurică familială,
• unele medicamente, cum ar fi litiul, utilizat în tratarea afecțiunilor psihiatrice, sau unele diuretice, cum ar fi Indapamidul sau Hidroclorotiazida,
• administrarea prea multor suplimente de calciu și vitamină D,
• stările de deshidratare severă.

Medicamentele pot fi folosite pentru a controla producția de cortizol atunci când intervenția chirurgicală și radiațiile nu funcționează. Medicamentele pot fi, de asemenea, utilizate înainte de intervenția chirurgicală. Medicii pot recomanda terapia medicamentoasă înainte de intervenția chirurgicală pentru a îmbunătăți semnele și simptomele și pentru a minimiza riscul chirurgical.

Medicamentele pentru controlul producției excesive de cortizol la nivelul glandelor suprarenale includ ketoconazol (Nizoral), mitotan (Lysodren) și metyraponă (metopironă). Mifepristona (Korlym) este aprobată pentru persoanele cu sindrom Cushing care suferă de diabet zaharat de tip 2 sau de intoleranță la glucoză. Mifepristona nu reduce producția de cortizol, dar blochează efectul cortizolului asupra țesuturilor. Efectele secundare ale acestor medicamente pot include oboseală, greață, vărsături, dureri de cap, dureri musculare, hipertensiune arterială, potasiu și umflături scăzute. Unii au efecte secundare mai grave, cum ar fi reacțiile adverse neurologice și toxicitatea hepatică. Cel mai nou medicament pentru Cushing este pasireotida (Signifor), și funcționează prin scăderea producției de ACTH dintr-o tumoră hipofizară. Acest medicament este administrat sub formă de injecție de două ori pe zi. Se recomandă ca intervenția chirurgicală hipofizară să nu fie reușită sau nu poate fi făcută. Efectele secundare sunt destul de frecvente și pot include diaree, greață, hiperglicemie, cefalee, dureri abdominale și oboseală. În unele cazuri, tumora sau tratamentul acesteia va determina deformarea altor hormoni produși de hipofiză sau glandei suprarenale, iar medicul dumneavoastră va recomanda medicamente de înlocuire a hormonilor.

Pe baza acestor date se recomanda sa apelati la un neurochirug experimentat in interventii la nivel hipofizar.

Preoperator veți lua probabil două medicamente timp de mai multe zile, care ajută la scăderea tensiunii arteriale înainte de operație. Aceste medicamente vor înlocui sau vor fi adăugate altor medicamente pentru tensiunea arterială pe care le luați. Alfa-blocantele mențin arterele și venele mai mici deschise și relaxate, îmbunătățind fluxul sanguin și scăzând tensiunea arterială. Blocantele alfa includ fenoxibenzamina (dibenzilină), doxazosin (Cardura) și prazosin (Minipress). Efectele secundare pot include bătăi neregulate ale inimii, amețeli, oboseală, probleme de vedere, disfuncții sexuale la bărbați și umflarea membrelor. În pregătirea pentru intervenție chirurgicală se adaugă beta-blocant la câteva zile după începerea blocării alfa. Beta-blocantele includ atenolol (Tenormin), metoprolol (Lopressor, Toprol-XL) și propranolol (Inderal, Innopran XL). Reacțiile adverse posibile includ oboseală, dureri gastrice, cefalee, amețeli, constipație, diaree, bătăi neregulate ale inimii, dificultăți de respirație și umflături la nivelul membrelor.

Dieta cu conținut ridicat de sare. Alfa și beta-blocanții lărgesc (diluează) vasele de sânge, determinând scăderea cantității de lichid din vasele de sânge. Acest lucru poate determina scăderi periculoase ale tensiunii arteriale în picioare. O dietă bogată în sare va atrage mai mult lichid în interiorul vaselor de sânge, împiedicând dezvoltarea tensiunii arteriale scăzute în timpul și după intervenția chirurgicală.

Cealalta glandă suprarenală, sănătoasă, realizează funcțiile efectuate în mod normal de două, iar tensiunea arterială revine, de regulă, la normal. Dacă o tumoare este canceroasă (malignă), eficacitatea intervenției chirurgicale se poate baza pe îndepărtarea tumorii și a tuturor țesuturilor canceroase. Cu toate acestea, chiar dacă toate țesuturile canceroase nu sunt îndepărtate, intervenția chirurgicală ar putea limita producția de hormoni și poate furniza un anumit control asupra tensiunii arteriale. Daca tumora a fost malignă s-ar putea să trebuiască să urmați cure de chimioterapie.