Pagina Pacientului

Înainte de a consulta un endocrinolog, copilul necesită o evaluare auxologică – înălțime, greutate, indice de masă corporală, viteză de creștere. Puteți să evaluați statura copilului dumneavoastră utilizând site-ul nostru la rubrica de evaluare auxologica care va fi în curând disponibilă. Statura mică poate avea o multitudine de cauze, cele endocrine reprezentând doar un procent mic. De aceea, medicul pediatru poate fi consultat înainte pentru un set de analize de rutină.

Obezitatea se diagnostichează pe baza comparării indicelui de masă corporală (raportul dintre greutate și înălțimea la pătrat) al copilului cu media recomandată pentru vârstă și sex. Obezitatea se asociază inițial cu o viteză de creștere bună, însă poate determina o maturare precoce, fără atingerea înălțimii finale genetic moștenite. De asemenea, copiii cu obezitate au un risc crescut de a deveni adulți obezi și de a prezenta anumite complicații cum ar fi hipertensiune, diabet zaharat, ficat gras (steatoză hepatică) cu afectarea în final a speranței de viață.

Măsurarea indicelui de masă corporală (IMC) este primul pas în determinarea gradului de obezitate. Acesta se calculează împărțind greutatea persoanei în kilograme la pătratul înălțimii în metri (kg/m²). IMC este ușor de măsurat, sigur și corelat cu procentul masei adipoase.

Măsurarea circumferinței abdominale aduce informații suplimentare asupra riscului de boală, fiind folosită pentru evaluarea adipozității abdominale. Pacienții cu obezitate abdominală (numită și centrală, viscerală sau de tip android) au risc crescut de a dezvolta complicații metabolice. Circumferința abdominală este folosită împreună cu IMC în vederea identificării adulților cu un risc crescut de morbiditate și mortalitate, în special la aceia cu un IMC între 25-35 kg/m². Această măsurătoare nu este utilă la pacienții cu un IMC≥35 kg/m² în condițiile în care aproape toți au o circumferință a taliei peste limita normalului și un risc crescut de a dezvolta alte boli.

Determinarea gradului de obezitate prin măsurarea pliului cutanat tricipital, hidrodensitometrie, impedanță bioelectrică, absoțiometrie duală cu raze X este folosită doar în scop de cercetare. Obezitatea la copii se măsoară cu ajutorul curbelor de creștere în funcție de vârstă și sex.

Obezitatea este urmarea unui dezechilibru energetic. Dacă aportul caloric depășește consumul de energie, rezultatul este creșterea masei adipoase (atât viscerală cât și subcutanată).Creșterea în greutate este inevitabilă atunci când organismul primește mai multe calorii decât poate consuma prin activitățile fizice zilnice.

Au fost identificați 3 factori principali ce contribuie la pozitivarea balanței energetice:

1. Comportamentali – obiceiuri alimentare (diete hipercalorice, bogate în grăsimi și sărace în nutrienți, consum de sucuri îndulcite cu zahăr, dimensiunea crescută a porțiilor) și activitate fizică (sedentarismul)
2. De mediu – joacă un rol cheie în determinarea obiceiurilor și stilului de viață. Dintre aceștia: alimentele disponibile și factorii care afectează alegerea unor anumite alimente precum educația, venitul, campaniile de publicitate
3. Genetici – cresc susceptibilitatea la apariția obezității, însă sunt necesari și factori externi

În cazuri rare, obezitatea poate apărea ca o consecință a unor boli precum sindromul Prader-Willi, Laurence-Moon-Biedl, sindromul Cushing.

Cu toate că se credea că multe dintre bolile asociate obezității se datorează stresului fizic cauzat de însăși greutatea corporală, a devenit limpede faptul că obezitatea este o patologie inflamatorie, iar multe dintre bolile pe care aceasta le produce sunt datorate procesului inflamator asociat. Obezitatea de tip central acționează prin multiple mecanisme pentru a determina o gamă variată de boli care de cele mai multe ori sunt interconectate și necesită îndreptarea atenției spre scăderea în greutate, ca element principal al strategiei terapeutice.