Pagina Pacientului

În această secțiune a website-ului nostru puteți găsi răspunsuri și sfaturi corecte, fundamentate științific, oferite de specialiști ai Societății Române de Endocrinologie la întrebări legate de cele mai frecvente afecțiuni endocrine.

Dacă nu găsiți informațiile căutate vă rugăm să ne scrieți la office@sre.ro.

OSTEOPOROZA

Scheletul uman este alcătuit din oase a căror geometrie, structură microscopică și compoziție sunt perfect adaptate funcției de susținere a greutății organismului, apărare (oasele de la nivelul toracelui protejează organe vitale precum inima și plămânii), locomoție (mișcarea nu ar fi posibilă fără efectul de pârghie al oaselor). Geometria fiecărui os este adaptată funcțiilor specifice și este determinată mai ales de informația genetică (tiparul după care un os este construit în copilărie și adolescență). Structura microscopică poate fi asemuită cu orientarea fibrelor într-o țesătura și, deși este determinată major de un „tipar” genetic, este adaptată în permanență în funcție de nevoi. Compoziția oaselor este reprezentată de o „țesătură” din proteine pe care sunt depuse cristale dure cu conținut de fosfor și calciu și celule osoase, și este modificată de asemenea în permanență în funcție de nevoi.  Scheletul are și o funcție metabolică, funcționând ca un depozit de rezervă de calciu ce poate fi folosit atunci când este nevoie.

Țesutul osos este într-un proces permanent de reînnoire, ca toate țesuturile din organism, astfel încât putem spune că la fiecare 8 ani, întregul schelet este înnoit la un individ normal. Acest proces începe cu  resorbția osoasă, când osul vechi este distrus într-un punct cu dimensiune microscopică și este urmat de formare osoasă, când osul distrus la nivel microscopic este înlocuit de unul nou. În scheletul unui copil în creștere, predomină formarea osoasă, la un schelet adult procesele sunt aproximativ egale, iar la femeile după menopauză sau bărbații dupa 50 de ani, predomină pierederea de os.

Există mai mulți hormoni care influențează raportul dintre  pierderea și formarea de os (hormonul paratiroidian, tiroidieni, vitamina D, hormonul de crestere, cortizolul, estrogenii,etc).

Hormonii nu sunt însă totul. Alți factori precum rasa, factorii genetici, alimentația, exercițiul fizic și modul de viață sunt foarte importanți în ceea ce privește raportul dintre pierdere și formare osoasă.

Așa cum sugerează și numele, înseamnă os poros, de fapt este o boală în care rezistența osului este scăzută și scheletul are un risc mare de fractură.

PARATIROIDA

Principalul rol al PTH-ului este de a regla nivelul plasmatic al calciului și al fosforului, prin efectele exercitate la trei niveluri: rinichi, os şi intestin.

La nivel renal, PTH-ul creşte reabsorbţia de calciu din urină şi eliminarea urinară de fosfor. O altă acţiune renală a PTH-ului este reprezentată de stimularea formării metabolitului activ al vitaminei D, adică 1,25 dihidroxivitamina D.

La nivel osos, efectele PTH-ului sunt complexe, deoarece hormonul acţionează pe mai multe celule, atât direct cât şi indirect. Administrarea intermitentă a unor doze mici de PTH determină creşterea netă a masei osoase trabeculare, cu modificarea doar tranzitorie a calcemiei, efectele fiind minime în osul cortical. Acest efect este folosit în tratarea osteoporozei cu analogi ai PTH-ului. În contrast, administrarea continuă a PTH-ului duce la reducerea masei osoase corticale. Acest efect se întâlneşte în hiperparatiroidism.

La nivel intestinal, PTH-ul stimulează absorbţia de calciu din lumenul intestinal, acţiune mediată prin vitamina D.

Prin efectele sale, PTHul are rolul de a menține nivelul calciului din sânge, adică calcemia, în limite normale. În plus, el împiedică creșterea nivelului de fosfați din circulație, prin eliminarea surplusului de fosfor în urină. Un nivel adecvat al calciului și fosforului este necesar pentru mineralizarea oaselor și pentru buna funcționare a sistemului neuro-muscular.

Load More