Pagina Pacientului
În această secțiune a website-ului nostru puteți găsi răspunsuri și sfaturi corecte, fundamentate științific, oferite de specialiști ai Societății Române de Endocrinologie la întrebări legate de cele mai frecvente afecțiuni endocrine.
Dacă nu găsiți informațiile căutate vă rugăm să ne scrieți la office@sre.ro.
PARATIROIDA
Paratiroidele sunt mici glande endocrine, situate de obicei pe faţa posterioară a lobilor tiroidieni (vezi figura de mai jos). Ele secretă un singur hormon, numit Parathormon (PTH), implicat în reglarea calcemiei. De obicei sunt în număr de patru, două superioare situate pe fața posterioară a lobilor tiroidieni și două inferioare, situate la polul inferior al lobilor tiroidieni, adiacent capsulei. Cu toate că volumul lor este mic, rolul pe care-l au în menţinerea echilibrului fosfo-calcic al organismului este vital. Localizarea glandelor paratiroide poate fi, însă, extrem de variabilă, între 12-15% dintre persoanele sănătoase prezentând glande supranumerare, chiar până la 12. Dimensiunile reduse, variabilitatea poziției și numărului lor fac din chirurgia acestor glande de multe ori un lucru extrem de dificil.
Parathormonul (PTH) este singurul hormon secretat de glandele paratiroide. El este sintetizat de celulele principale, fiind implicat în reglarea concentrației calciului și fosforului din sânge, alături de alţi hormoni, cum sunt calcitonina, vitamina D.
Principalul rol al PTH-ului este de a regla nivelul plasmatic al calciului și al fosforului, prin efectele exercitate la trei niveluri: rinichi, os şi intestin.
La nivel renal, PTH-ul creşte reabsorbţia de calciu din urină şi eliminarea urinară de fosfor. O altă acţiune renală a PTH-ului este reprezentată de stimularea formării metabolitului activ al vitaminei D, adică 1,25 dihidroxivitamina D.
La nivel osos, efectele PTH-ului sunt complexe, deoarece hormonul acţionează pe mai multe celule, atât direct cât şi indirect. Administrarea intermitentă a unor doze mici de PTH determină creşterea netă a masei osoase trabeculare, cu modificarea doar tranzitorie a calcemiei, efectele fiind minime în osul cortical. Acest efect este folosit în tratarea osteoporozei cu analogi ai PTH-ului. În contrast, administrarea continuă a PTH-ului duce la reducerea masei osoase corticale. Acest efect se întâlneşte în hiperparatiroidism.
La nivel intestinal, PTH-ul stimulează absorbţia de calciu din lumenul intestinal, acţiune mediată prin vitamina D.
Prin efectele sale, PTHul are rolul de a menține nivelul calciului din sânge, adică calcemia, în limite normale. În plus, el împiedică creșterea nivelului de fosfați din circulație, prin eliminarea surplusului de fosfor în urină. Un nivel adecvat al calciului și fosforului este necesar pentru mineralizarea oaselor și pentru buna funcționare a sistemului neuro-muscular.
Hipercalcemia este o afecțiune în care nivelul de calciu din sânge este mai mare decât cel normal. Prea mult calciu din sânge poate să afecteze oasele, să determine apariția litiazei renale și să influențeze funcționarea inimii și creierului. Hipercalcemia stimulează în mod fiziologic mecanisme opuse celor din hipocalcemie: inhibă secreţia paratiroidiană de PTH şi scade sinteza renală a vitaminei D activate (1,25(OH)2-vitamina D). Consecinţele deficitului de PTH şi de vitamina D activată sunt: reducerea absorbţiei intestinale a calciului, creşterea excreţiei renale de calciu şi scăderea eliminărilor urinare de fosfaţi, reducerea resorbţiei osoase. Toate aceste mecanisme intervin pentru readucerea calcemiei la valori normale, atunci când glandele paratiroide nu sunt bolnave.