Pagina Pacientului

Hipocalcemia este o afecțiune în care nivelul de calciu din sânge este mai mic decât cel normal. În cazul scăderii concentraţiei calciului ionizat din circulaţie are loc, în primul rând, creșterea secreţiei paratiroidiene de PTH, care stimulează activarea vitaminei D. Vitamina D activată acţionează direct la nivelul tubului digestiv, sporind absorbția calciului din intestin. Absorbţia intestinală mai mare a calciului reprezintă mecanismul cel mai important care intervine în caz de hipocalcemie, dar nu este singurul. La nivelul rinichiului creşte reabsorbţia calciului din urină. Sub acţiunea PTH şi a 1,25(OH)₂-vitamina D este stimulată și eliberarea calciului din oase. În urma procesului de resorbţie osoasă se eliberează şi fosfaţi, care sunt, însă, eliminați prin urină, evitându-se astfel acumularea lor în circulație. Prin aceste mecanisme complexe organismul încearcă să readucă la normal nivelul calciului ionic din sânge.

Cele mai frecvente situații care determină hipocalcemie sunt:

1. Lipsa PTH-ului, adică insuficiența paratiroidiană,
2. Carența severă de vitamina D, ce determină rahitism sau osteomalacie,
3. Sindromul de rezistență la acțiunea PTH-ului (Pseudo-hipoparatiroidism),
4. În situația dereglării echilibrului acido-bazic, cum sunt alcaloza metabolică sau respiratorie,
5. Creșterea concentrației de fosfor din circulație, cum se întâmplă în insuficiența renală cronică,
6. Hipomagneziemia severă sau hipermagneziemia,
7. Pancreatita acută,
8. Transfuzi masive de sânge tratat cu citrat,
9. Afecțiuni severe, mai ales septicemii,
10. Tratamente cu antiosteoporotice, cum ar fi bisfosfonații (hipocalcemia este o contraindicație absolută pentru administrarea acestor preparate!).