Hipercalcemia este o afecțiune în care nivelul de calciu din sânge este mai mare decât cel normal. Prea mult calciu din sânge poate să afecteze oasele, să determine apariția litiazei renale și să influențeze funcționarea inimii și creierului. Hipercalcemia stimulează în mod fiziologic mecanisme opuse celor din hipocalcemie: inhibă secreţia paratiroidiană de PTH şi scade sinteza renală a vitaminei D activate (1,25(OH)2-vitamina D). Consecinţele deficitului de PTH şi de vitamina D activată sunt: reducerea absorbţiei intestinale a calciului, creşterea excreţiei renale de calciu şi scăderea eliminărilor urinare de fosfaţi, reducerea resorbţiei osoase. Toate aceste mecanisme intervin pentru readucerea calcemiei la valori normale, atunci când glandele paratiroide nu sunt bolnave.
