Alți factori implicați în reglarea metabolismului fosfo-calcic sunt Calcitonina și vitamina D.

Calcitonina este un hormon secretat de celulele C parafoliculare, situate în tiroidă. Sinteza şi secreţia hormonului sunt stimulate de creşterea bruscă a calcemiei. Creşterea bruscă a calcitoninei în circulaţie inhibă eliberarea calciului din os, prin reducerea resorbţiei osoase, iar la nivel renal, reduce reabsorbţia calciului. Prin aceste mecanisme, calcitonina readuce calcemia crescută la normal . În patologia umană, calcitonina este un marker tumoral specific pentru carcinomul medular tiroidian ce derivă din celulele C parafoliculare. De asemenea, ea este folosită în terapia osteoporozei.

Vitamina D nu este considerată cu adevărat o vitamină, deoarece aportul nutritiv nu este esenţial la persoanele care se expun la soare. Ea se poate sintetiza în piele sub acţiunea razelor ultraviolete. Forma sa activată – 1,25(OH)2-vitamina D sau calcitriolul – se comportă ca un adevărat hormon, acţionând pe receptori specifici. În cazul expunerii insuficiente la soare, sursa alternativă de vitamina D pentru organism rămâne alimentaţia. Ea se găseşte în cantităţi mari în ficat, ouă, uleiul de peşte, dar poate avea şi origine vegetală. Odată absorbită din intestin, vitamina D ajunge în circulaţia sanguină și, de aici, în ficat. Ajunsă în ficat, vitamina D este hidroxilată sub acţiunea unei enzime, formându-se 25 OH-vitamina D. Concentraţia din sânge a 25 OH-vitaminei D se consideră că reflectă cantitatea de vitamină D existentă în circulaţie și se poate determina în laborator. A doua etapă a procesului de activare a vitaminei D are loc în rinichi, sub acţiunea unei alte enzime, formându-se 1,25(OH)2-vitamina D sau calcitriolul (vezi figura de mai jos), care reprezintă forma finală, activată, a vitaminei D. Acțiunile calcitriolului se realizează prin legarea sa de receptorii care se găsesc în mai multe ţesuturi şi organe. În intestinul subţire, 1,25(OH)2-vitamina D stimulează absorbţia calciului. Se poate spune că absorbţia intestinală a calciului nu se face în absenţa vitaminei D activate. La nivelul osului principalul rol al vitaminei D este de a asigura condiţiile de mineralizare adecvată, prin realizarea concentraţiilor corespunzătoare de calciu şi fosfor în sânge. La nivelul glandelor paratiroide, 1,25(OH)2-vitamina D inhibă secreţia de PTH. Acest efect are aplicabilitate clinică pentru tratarea cu vitamina D activată a pacienţilor cu insuficienţă renală cronică şi hiperparatiroidism secundar. Recent au fost descrise şi alte acţiuni ale 1,25(OH)2-vitaminei D, denumite „non-clasice” sau „non-calcemice”, pentru că nu au legătură cu metabolismul fosfo-calcic. Ele sunt exercitate pe celule sau ţesuturi care posedă receptori specifici, cum ar fi: ţesut muscular, sistem nervos central, sistem imun, tegumente şi chiar unele celule neoplazice.  Astfel, în ultimii ani, se crede că vitamina D ar avea roluri importante în imunitate, diferenţierea celulară, inhibarea proliferării celulare anormale și creşterea forţei musculare.