Istoric

“România este printre acele naţiuni care au luat parte activă în dezvoltarea endocrinologiei chiar de la primele începuturi” (C.I. Parhon, 1942).

Istoria endocrinologiei româneşti se împleteşte cu istoria endocrinologiei universale din primele momente ale apariţiei acesteia. Personalităţi precum C. Buicliu, Gh. Marinescu, N. Paulescu trăiau şi îşi îmbogăţeau orizontul ştiinţific în Franţa în ultimele decenii ale secolului trecut. Franţa a fost ţara în care cu predilecţie s-a născut această nouă specialitate a medicinei şi biologiei. Astfel, România datorează Franţei formarea profesională a acestor mari oameni de ştiinţă care au fost primiţi şi inseraţi şi în instituţiile medicale, biologice, spitaliceşti şi universitare din acea perioadă.

Colaborarea cu lumea medicală franceză a fost menţinută şi la întoarcerea în ţară, prin publicarea cercetărilor în reviste franceze, iar în România exista concomitent o secţie a Societăţii de Biologie din Paris, SociétéRoumaine de Biologie.

Istoria Societăţii Române de Endocrinologie se scrie din 1905, când  a luat fiinţă la Bucureşti Societatea Română de Neurologie şi Psihiatrie, avându-l drept secretar pe C.I. Parhon. Această societate a avut însă o existenţă efemeră.

A doua societate, cu acelaşi profil, s-a înfiinţat la Iaşi în 1919, actul de naştere al societăţii fiind semnat în cancelaria Spitalului Socola. La început a fost o asociaţie a psihiatriei cu neurologia şi endocrinologia, pe ordinea de zi a manifestărilor ştiinţifice ale societăţii fiind înscrie teme care aparţineau celor două specialităţi. Motivarea includerii endocrinologiei este faptul că în ţară “se cultivă aceste ramuri ale ştiinţelor biologice şi medicale”.

În Congresul de la Sibiu din 1924, s-a decis să se înfiinţeze o publicaţie bilunară, ţinând cont de lucrările bogate ale noii societăţi. În octombrie 1924 a apărut primul număr al revistei denumită “Bulletin de la Société Roumaine de Neurologie, Psychiatrie, Psychologie et Endocrinologie” cu redacţia şi administraţia la Spitalul Socola din Iaşi, imprimeria Viaţa Românească. Pentru a fi accesibilă publicului ştiinţific internaţional şi ţinând cont, de asemenea, de structura etnică a României actuale, s-a stabilit ca lucrările să fie publicate în una din limbile oficiale: franceza, germana, engleza (C.I. Parhon). De-a lungul anilor s-a folosit preponderent limba franceză, fiind considerată cea mai accesibilă medicilor din acea perioadă.

Congresele aveau ca scop informarea medicilor, lansarea noilor idei dar şi un scop practic privind îmbunătăţirea asistenţei medicale şi a profilaxiei. Astfel, la al 5-lea Congres al neurologilor, psihologilor şi endocrinologilor români de la Sibiu, 21-22 septembrie 1924, C.I.Parhon a dezvoltat subiectul “Guşa, cretinismul şi surdomutitatea în România”, iar dr. L. Câmpeanu a prezentat o hartă geografică a răspândirii guşii în România şi a propus să se distribuie, ca şi în alte ţări, sare iodată, necesară profilaxiei guşii endemice.

Între 29 septembrie şi 1octombrie 1925 are loc Congresul Societăţii Române de Neurologie, Psihiatrie, Psihologie şi Endocrinologie la Sighetul Marmaţiei, în cadrul căruia Gh. Marinescu a prezentat lucrarea “Rolul fermenţilor oxidanţi în maladiile ereditare, familiale şi abiotrofice”.

În 1928 are loc Congresul de Endocrinologie de la Oradea, unde se prezintă raportul “Privire generală asupra patologiei fiziologice şi biologice a glandelor paratiroide”.

În 1929, la Congresul din Cernăuţi, C.I. Parhon şi Ioana Parhon prezintă raportul “Probleme de zoo şi fitoendocrinologie”.

Între 6 şi 8 octombrie 1935 are loc Congresul anual de neurologie, psihiatrie şi endocrinologie din Chişinau, în care sunt prezentate două documentate rapoarte, al lui Gh. T. Popa - “Cunostinţele actuale despre hipofiză şi al lui C. I. Parhon - “Hipofiza, sindroamele hipofizare, hormonii şi corelaţiile acestui organ”.

În 1937 are loc al XVII-lea Congres al Societăţii Române de Neurologie, Psihiatrie, Psihologie, Endocrinologie şi Medicină legală la Iaşi, în cadrul căruia C.I. Parhon prezintă raportul “Aperçu général sur le tymus au point de vue endocrinologique”.

Unul dintre cele mai importante şi semnificative congrese ale Societăţii Române de Endocrinologie este Congresul de la Bucureşti din 4-6 iunie 1939. Iniţial, proiectat să fie al Micii Antante, din cauza evenimentelor internaţionale proiectul nu s-a putut realiza. Participarea multor personalităţi din Europa a transformat această manifestare într-un veritabil prim Congres European de Endocrinologie. Lucrările au fost ţinute la Clinica de Neurologie-Endocrinologie de la Spitalul Colentina. În cadrul acesteia, C.I. Parhon precizează faptul că “tulburările funcţiilor endocrine stau la baza unui mare număr de procese patologice şi nu pare excesiv să ne gândim că nu există un singur proces fără un coeficient endocrin”.

Dintre revistele apărute sub auspiciile Societăţii Române de Endocrinologie semnalăm editarea în 1942 a primului număr din revista “Acta Endocrinologica”, comitetul de redacţie fiind reprezentat de C.I. Parhon, C. Niţescu, Gr.T. Popa, Şt. M. Milcu.

Societatea Română de Endocrinologie din aceea perioadă avea următorul comitet de conducere: Preşedinte de onoare Prof. Dr. C. Rădulescu-Motru, Preşedinte Prof. Dr. C.I. Parhon, Vicepreşedinte Prof. Dr. N. Ionescu-Siseşti, Conf. Dr. Medea Niculescu, secretar general Dr. L. Mavromati, secretar de redacţie St. M. Milcu, secretar de şedinţă Dr. M. Pitis, cenzor Dr. I. Simion, membri în comitet: Conf. Dr. State Drăgănescu, Dr. Ep. Tomorug.

În 1946 a apărut prima ediţie a revistei “Medicina Română”, redactată de St. M. Milcu.

În perioada 1950-1973 “Acta Endocrinologica”, din lipsă de fonduri, nu a mai apărut, însă este înlocuită de revista “Studii şi cercetări de endocrinologie”, sub Editura Academiei. Noua revistă nu va fi numai o revistă tehnică, ci în ea vor fi puse probleme de metodologie a endocrinologiei şi a medicinii.

În 1964 apărea “Revue Roumaine d´Edocrinologie”. În “avant-propos” se spune: «La nouvelle revue d’endocrinologie, qui commence avec ce numero, s’inscrit donc dans la serie des publications en français, qu’elle continue dans le même but, à savoire, la mise en valeur et la diffusion des recherches d’endocrinologie roumaine... La Revue roumaine d`endocrinologie sera en même temps une tribune ouverte à tous les endocrinologistes de l’etranger qui désirent publier leurs travaux dans les pages de notre revue».


©2010 Societatea Romana de Endocrinologie - SRE • All rights reserved                                                                                            Web site realizat cu sprijinul financiar al companiei Ipsen